Reflexia asupra actului juridic dep㺥?te cu mult sfera de interes a dreptului civil. Întreaga civiliza?opean㠡 fost edificat㠰e un model cultural ?i juridic care presupune în?ea ?i explicarea realit㾩i sociale. În?ea societ㾩i ?i libertatea sunt dou㠣oordonate care diferen?odelul cultural european de celelalte; contractul ocupând un rol privilegiat în reflexia filosofic㬠politic㠺i juridic㠡 ultimilor dou㠭ii de ani. Aceasta, deoarece contractul este privit ca o în?e, care face posibil㠳ocietatea în ansamblul ei. Fiecare dintre noi – pentru a se face în?are nevoie de un interlocutor, care la rândul s㵠trebuie s㠦amp;icirc;n? ce se petrece cu noi, pentru ca astfel s㠰utem ajunge la un acord. E un truism c㠮u putem vie?ilizat decât al㴵ri de ceilal?p;icirc;ncercând s㠮e satisfacem curiozitatea ?i interesele proprii. Uneori acestea intr㠦amp;icirc;n conflict cu interesele celuilalt, iar g㳩rea unei c㩠de mijloc este posibil㠤oar în urma în?ilor. Astfel ne putem pune de acord, ne în? ?i îi în? mai bine pe ceilal?tractul social, cel politic sau moral nu sunt decât aplica? ideii c㠡c?uman㠬iber㠥ste în?e a scopurilor, iar când acestea sunt juridice, în discu?fi un act juridic.
Punerea de acord este un act de voin?e presupune consim?;acirc;ntul nostru la preten?eluilalt, dar ?i acceptarea unor preten?prii din partea celuilalt. O în?e nu este posibil㠦㲣 manifestarea liber㠡 voin?east㠶oin?uie manifestat㠰entru ca cel㬡lt s㠯 poat㠣unoa?te ?i – astfel, s㠾in㠣ont de ea. În esen?i, orice act poate fi în?a o exteriorizare con?tient㠡 voin?inten?flectat㠤e a atinge un anumit scop. Gestul se diferen?e act, deoarece nu este con?tient, ci involuntar ?i intempestiv; el nu urm㲥?te producerea unui anumit efect. Efectul – dac㠳e ata?eaz㠧estului, e survenit ?i întâmpl㴯r, nu dorit ?i voit. În plus, separând din comportamentul nostru social actele de simple gesturi, vom putea observa c㠮u toate actele sunt juridice. În fond, marea majoritate a actelor noastre sociale nu sunt ?i acte juridice, ci doar simple manifest㲩 volitive. În acest capitol, îns㬠ne vom ocupa exclusiv de actul juridic civil, ca specie de act juridic.
Astfel, în capitolul de fa?㠣e (I) vom l㭵ri juridic no?de act civil, vom (II) clasifica actele juridice, pentru a putea apoi studia (III) structura ?i (IV) forma lor, observând (V) modalit㾩le care le afecteaz㬠trecând în revist㠺i (VI) cazurile de ineficacitate ale actului civil, pentru a încheia cu analiza (VII) efectelor actului civil.
Dup㠣um se ?tie, raporturile juridice concrete au un izvor la fel de concret, iar acesta este divizat în fapte ?i acte juridice. Deosebirea esen?amp;icirc;ntre acestea nu este dat㠤e efectul lor, ci de structur㠺i regimul lor juridic. Astfel, faptele juridice nu sunt decât simple ac?mene?ti de care legea leag㠵nele efecte juridice. În timp ce actele juridice sunt ac?mene?ti f㣵te cu inten?a produce anumite efecte juridice. Deci, dac㠬a faptele juridice, efectele de drept sunt survenite ?i neinten? de c㴲e cel care le-a s㶦amp;acirc;r?it, la actele juridice, efectele de drept constituie chiar ra? scopul pentru care acestea sunt s㶦amp;acirc;r?ite.
Orice ac?meneasc㠰resupune o doz㠤e voin?luzând din discu?le ac?are sunt rodul patologiei. Omul este o fiin?onal㬠care î?i planific㠺i exteriorizeaz㠩nten?Atunci când aceste inten?t de a produce efecte juridice, vom putea vorbi de act juridic. Simplu spus, actul juridic este o ac?rin care omul caut㠣u lumânarea un efect juridic. Dac㠡ceast㠣㵴are nu este inten?, voit㬠con?tient㠺i exteriorizat㠮u putem vorbi de act juridic, ci doar de fapt juridic stricto sensu. ?tiin?actul juridic poate fi în?a o manifestare de voin?t㠣u inten?a produce efecte juridice. De?i banal㬠defini?une câteva preciz㲩.
Primul element al defini?tului juridic const㠦amp;icirc;n manifestarea de voin?t㠣u inten?/i>. Se poate lesne observa c㠡ctul civil e rezultatul unei voin?aceasta trebuie exteriorizat㬠dup㠣um – în ultimul rând, voin?ntit㮠S㠬e luam pe rând. Actul juridic este genetic legat de voin?㮠În lipsa voin? se poate vorbi de act juridic. În plus, aici prin „voin?rdquo; nu se poate în?ceva ira??i intuitiv, opus ra??i deliber㲩i; în discu?e tocmai ra?manifest㮠Adic㬠intelectul care descoper㠩nteresul individual, precum ?i calea de împlinire a acestuia. A voi juridic este ra? în sensul de a discerne între diferitele posibilit㾩 cu oprirea la o solu?urmat. A voi juridic nu e arbitrariul, adic㠩mpunerea celuilalt a unei solu?orâte din bunul plac al emitentului s㵮 În plus, este necesar㠥xteriorizarea voin?ic㠡ducerea la cuno?tin?rlal?fel, voin?riorizat㠭ai e denumit㠺i „consim?;acirc;nt”, iar legea prefer㠵neori acest termen pentru a desemna voin?lement structural al actului juridic (cf. art. 948 C.civ.).
A voi juridic este consim?;acirc;ntul ghidat de discern㭦amp;acirc;nt ?i interesul propriu. Tehnic vorbind, voin?dic㠥ste format㠤in consim?;acirc;nt ?i cauza acestuia, care asigur㠧hidarea voin?re exterior. Termenul de „consim?;acirc;nt” se folose?te pentru a desemna voin?imat㠡 celui care încheie un act juridic, indiferent dac㠡cesta desemneaz㠵n contract sau un act unilateral. Prin extensie, „consim?;acirc;nt” e folosit uneori ?i pentru a desemna chiar actul juridic, prin aceasta subliniindu-se elementul s㵠definitoriu, care este voin?arat㮠Voin?rn㠥 cea cunoscut㠤oar autorului s㵬 în timp ce „consim?;acirc;ntul” desemneaz㠶oin?imat㠺i cunoscut㠣a fiind produs㠦amp;icirc;n scopul de a genera efecte juridice.
Spuneam c㠶oin?uie s㠾inteasc㠳pre producerea unui anumit scop juridic: na?terea, modificarea sau stingerea unui raport de drept civil. În lipsa acestei cauze, a scopului juridic, consim?;acirc;ntul nu va fi decât o simpl㠳tare de fapt. Astfel, dac㠮ecesitatea ne împinge voin?utem umple un pahar cu ap㠰entru a-l bea, vom avea de-a face cu o ac?on?tient㬠care va genera doar o simpl㠳tare de fapt, f㲣 relevan?dic㮠Aceea?i sete ne poate îns㠤etermina s㠣ump㲡m o sticl㠣u ap㬠caz în care exteriorizarea voin?produce efecte juridice, deoarece vom deveni parte într-un act juridic ?i – în temeiul acestuia, proprietari asupra bunului cump㲡t. Iar asupra acestui bun ne vom exercita o posibilitate juridic㺠dispozi?pra substan?ului, dispozi?erial㠣are intr㠦amp;icirc;n con? dreptului de proprietate dobândit cu ajutorul actului juridic. De?i simplist, exemplul de mai sus ne permite s㠦acem deosebirea dintre manifest㲩le de voin?te cu sau f㲣 inten?a produce efecte juridice, de?i ambele voin? ghidate de unul ?i acela?i interes practic ?i concret.
Al doilea element al defini?tului juridic se refer㠬a efectele sale juridice. Prin acestea trebuie s㠦amp;icirc;n? raporturile, rela?e drept civil. Printr-un act se urm㲥?te atingerea unui ?r acesta este întotdeauna juridic. Acest ?e reprezentat de c㴲e raporturile juridice pe care actul le poate genera. Dar nici aceste raporturi nu reprezint㠵n scop în sine, de?i esen?entru actul juridic. În fond, cei care încheie un act juridic nu urm㲥sc atât s㠳tabileasc㠡numite raporturi, cât realizarea con?ui lor. Raporturile sunt bune pentru c㠦amp;icirc;n con? lor intra drepturi ?i obliga?ile, iar actul juridic le poate genera. Astfel, vânz㴯rul unui automobil nu este interesat atât de rela?amp;icirc;n sine cu cump㲣torul, ci de pre?inut, adic㠤e crean? al c㲵i creditor este. ?i invers: cump㲣torul nu e interesat de rela?onven? în sine cu vânz㴯rul, ci de dreptul de proprietate asupra automobilului pe care l-a achizi?de la vânz㴯r.
În plus, prin „a produce” efecte juridice nu trebuie în?㠡ctul civil doar genereaz㠥fecte juridice. „A produce” este aici în?amp;icirc;ntr-un sens larg, el cuprinzând ?i ipotezele în care actul juridic poate s㠺i modifice, transforme sau s㠳ting㠥fecte juridice. În aceste cazuri, actul juridic se raporteaz㠬a o situa?idic㠡nterioar㠬ui, care va fi modificat㠳au stins㠰rin recursul la o manifestare de voin?㬠în pilda de mai sus, p㲾ile unui contract de vânzare-cump㲡re, ulterior încheierii lui, hot㲣sc – printr-un alt act civil subsecvent primului, s㠭odifice pre??abilit, s㠳chimbe locul pred㲩i bunului sau s㠲evoce în întregime vinderea ini?putem lesne observa c㠡ctul ulterior va face ca situa?idic㠳㠳e modifice sau chiar s㠦amp;icirc;nceteze.
Esen?mp;icirc;n discu?e ca prin „efecte juridice” s㠦amp;icirc;n? st㲩 de drept, iar nu simple st㲩 de fapt. Simplele st㲩 de fapt, atunci când sunt rela?, se caracterizeaz㠰rin aceea c㠥le nu cuprind sau nu se refer㠬a drepturi subiective sau la obliga?ile. St㲩le de fapt pot avea o conexiune strâns㠣u dreptul, dar ele se definesc prin raportare nu la juridic, ci la moral㬠religie, cultur㬠la social în general. Dac㠲aportul generat de act nu poate fi valorificat printr-un recurs la justi?el act nu a generat decât simple st㲩 de fapt. Astfel, în?ea dintre doi prieteni de a se întâlni a doua zi la meci, nu creeaz㠦amp;bdquo;efecte juridice”. Cel care nu a respectat în?ea nu va putea fi tras la r㳰undere juridic㬠nu va putea fi executat silit, ci va suporta doar o dojan㠭ai mult sau mai pu?cal㮍
În fine, „efectele juridice”, înainte de a se produce, trebuie s㠥xiste în mintea autorilor actului juridic chiar la momentul încheierii lui, iar nu doar s㠳urvin㮠La momentul în care „efectele juridice” nu au fost dorite ?i inten?, dar ele s-au produs, opera?nu mai este act juridic, ci vom avea de-a face cu un simplu fapt juridic. Astfel, daca doi se în?㠦ure un automobil, în?ea lor pus㠦amp;icirc;n practic㬠chiar dac㠮u e act juridic va produce efecte în calitate de fapt ilicit.
Actul juridic civil a fost abordat pân㠡cum din punct de vedere substan?amp;icirc;n?iind ca o manifestare de voin?stan?produs㠣u inten?genera efecte juridice. În acest sens, actul juridic mai este desemnat prin expresia negotium juris sau prin aceea de „opera?uridic㦡mp;rdquo;. Iar expresiile vor s㠳ublinieze c㠡vem de-a face cu o voin?festat㠦amp;icirc;n sens juridic.
Al doilea sens al „actului juridic” este unul formal, care face abstrac?realitatea c㠯rice act e necesar o manifestare de voin? cum ne sugereaz㠺i sim?un, prin sensul formal al actului juridic se desemneaz㠤ocumentul, înscrisul care constat㠯 opera?uridic㮠În acest sens se vorbe?te de act juridic în?a „înscris”, „titlu”, adic㠦lt;i>instrumentum probationis. Toate aceste cuvinte sau expresii au darul de a sublinia c㠶oin?ratoare de efecte juridice trebuie probat㬠iar documentul, instrumentul probatoriu va face dovada c㠯 anumit㠶oin?st exprimat㠦amp;icirc;ntr-un anumit sens juridic. Eliptic – pentru a face diferen?;icirc;ntre actul ca opera?uridic㠺i înscrisul care o constat㬠se folose?te binomul negotium – instrumentum. Acest binom concretizând diferen?re aspectul substan? cel formal al actului juridic. Leg㴵ra dintre aceste aspecte este deosebit de complex㠺i ne este înf㾩?at㠤e regimul probatoriu al actului juridic.
. Se poate lesne observa c㠡ctul civil e rezultatul unei voin?aceasta trebuie exteriorizat㬠dup㠣um – în ultimul rând, voin?ntit㮠S㠬e luam pe rând. Actul juridic este genetic legat de voin?㮠În lipsa voin? se poate vorbi de act juridic. În plus, aici prin „voin?rdquo; nu se poate în?ceva ira??i intuitiv, opus ra??i deliber㲩i; în discu?e tocmai ra?manifest㮠Adic㬠intelectul care descoper㠩nteresul individual, precum ?i calea de împlinire a acestuia. A voi juridic este ra? în sensul de a discerne între diferitele posibilit㾩 cu oprirea la o solu?urmat. A voi juridic nu e arbitrariul, adic㠩mpunerea celuilalt a unei solu?orâte din bunul plac al emitentului s㵮 În plus, este necesar㠥xteriorizarea voin?ic㠡ducerea la cuno?tin?rlal?fel, voin?riorizat㠭ai e denumit㠺i „consim?;acirc;nt”, iar legea prefer㠵neori acest termen pentru a desemna voin?lement structural al actului juridic (cf. art. 948 C.civ.).
. Se poate lesne observa c㠡ctul civil e rezultatul unei voin?aceasta trebuie exteriorizat㬠dup㠣um – în ultimul rând, voin?ntit㮠S㠬e luam pe rând. Actul juridic este genetic legat de voin?㮠În lipsa voin? se poate vorbi de act juridic. În plus, aici prin „voin?rdquo; nu se poate în?ceva ira??i intuitiv, opus ra??i deliber㲩i; în discu?e tocmai ra?manifest㮠Adic㬠intelectul care descoper㠩nteresul individual, precum ?i calea de împlinire a acestuia. A voi juridic este ra? în sensul de a discerne între diferitele posibilit㾩 cu oprirea la o solu?urmat. A voi juridic nu e arbitrariul, adic㠩mpunerea celuilalt a unei solu?orâte din bunul plac al emitentului s㵮 În plus, este necesar㠥xteriorizarea voin?ic㠡ducerea la cuno?tin?rlal?fel, voin?riorizat㠭ai e denumit㠺i „consim?;acirc;nt”, iar legea prefer㠵neori acest termen pentru a desemna voin?lement structural al actului juridic (cf. art. 948 C.civ.).
Practica ?i doctrina utilizeaz㬠din motive stilistice sau din obi?nuin? multe sintagme sau no?entru a desemna actul juridic civil, într-unul dintre cele dou㠳ensuri ale sale. Astfel, pentru a sublinia originea voluntar㠡 actului (negotium), se vorbe?te de „manifestare de voin?rdquo;, de „consim?;acirc;nt”, de „acord de voin?rdquo;, de „angajament” sau de „opera?uridic㦡mp;rdquo;. Evident c㠵nele sintagme sunt fie prescurt㲩 ale defini?te deja pentru actul civil, fie fac trimitere la modalitatea de formare a actului, dar toate sugereaz㠣㠦amp;icirc;n discu?e un negotium. Pentru a se sublinia c㠦amp;icirc;n discu?e vorba despre un act civil în sensul de instrumentum, uneori se folosesc termenii de „act”, „înscris”, „clauz㦡mp;rdquo;, „declara?;rdquo;, „instrument probatoriu” sau chiar „titlu”.
În ceea ne prive?te, vom folosi sintagma „act juridic” sau „act civil”, pentru a desemna negotium-ul, care produce efecte de drept civil. În rândurile care urmeaz㠶a fi vorba precump㮩tor despre act în?a manifestare de voin?arece aspectul substan?nstituie obiectul nostru de studiu, iar nu înscrisurile, care formeaz㠭ateria probelor. Oricum, din context se va desprinde cu u?urin?ul probatoriu sau cel substan?mp;icirc;n care termenul de „act” va fi folosit.
A?a cum nu exist㠭amifere în sine, ci doar delfini, cârti?fan?, nici actul juridic nu exist㠦amp;icirc;n sine. Inexisten?ferului în sine nu împiedic㠴otu?i s㠥xiste zoologia, care analizeaz㠴r㳣turile comune feluritelor animale. Tot a?a nici actul juridic nu exist㠦amp;icirc;n sine, exist㠤oar specii concrete de acte: vindere, dona?ca?stament etc., de care se ocup㠤reptul civil. „Actul juridic civil” desemneaz㠯 categorie juridic㠩deal㬠rezultatul unor sintetiz㲩 ?i generaliz㲩, plecate de la specii concrete de act. Prin urmare, legea civil㠮u define?te categoria de „act juridic”, ci îi face doar diverse aplica?crete.
Dac㠣onsider㭠Codul civil ca surs㠮ormativ㠥sen?entru materia actului civil, se poate nota c㠡cesta ofer㠤oar contractului o defini?t. 942) ?i o reglementare. Dar, contractul nu e decât o specie de act juridic, genul fiind categoria de „act juridic”. Lipsa unei defini?ale e explicabil㠺i dezirabil㬠deoarece ra?unei legi nu este de a defini categoriile juridice, ci speciile concrete de act. De categoriile juridice se ocup㠴eoria juridic㬠în acest caz teoria actului civil.
Deci, Titlul III al c㲾ii a doua a Codului se intituleaz㠦amp;bdquo;Despre contracte sau conven?;rdquo; (art. 942 – 985) ?i cuprinde o sum㠤e norme legale care reglementeaz㠲egimul juridic al contractului ca institu?idic㠩deal㮠Aceste texte de lege au fost folosite – de c㴲e doctrin㠺i practic㬠pentru a construi o teorie general㠡supra actului civil, aplicabil㠯ric㲵i act civil, indiferent dac㠥 sau nu contract. Apoi, mai trebuie amintit c㠡tât Codul civil, cât ?i alte legi civile cuprind norme speciale prin care se reglementeaz㠤iferite specii de acte juridice. Cu toate acestea, sediul materiei actului juridic poate fi formal considerat Codul civil. Din acesta se pot degaja regulile generale aplicabile unui act juridic, de aceea în prezentul capitol vom face frecvent apel la textele Codului civil.
Sediul materiei nu trebuie confundat cu teoria general㠡 actului civil. Aceasta este opera doctrinei, întemeiat㠰e dispozi?egii, pe solu?racticii ?i pe principiile dreptului civil. Teoria general㠡 actului civil nu este decât un efort ?tiin?intit c㴲e explicarea categoriei de act juridic. Misiunea ei este s㠦ac㠣omprehensibil tehnic actul juridic, prin caracterizarea lui, cu scopul de a degaja regulile ?i principiile aplicabile în materie de act civil. Deoarece Codul civil nu se ocup㠤e actul juridic în sine, ci de contracte, misiunea ?i dificultatea teoriei generale a actului juridic const㠦amp;icirc;n fixarea unor reguli cu aplica?eralizat㠬a orice tip de act civil.
<!--[if !supportFootnotes]-->
<!--[endif]-->
